din dialoguri regăsite

-Mai am totuși un sentiment de neliniște, nu știu de ce...de unde provine...dar nu-mi trece...

-Ai nevoie de o plimbare.

- ...de oameni dragi.

- Lucrurile trebuie luate cu încetișorul, cu răbdare...da, în primul rând de oameni dragi,ai dreptate...

- Mă simt un pic singură...deși sunt înconjurată de oameni toata ziua..

- Of.

-Dar sunt convinsă că e una din stările alea...trecătoare.

-Asta nu-i persoana pe care o știu eu...nu, nu!

- E .... cum să nu?  Sunt tot eu cea veche.

-Mi-e dor să povestesc cu tine,  să-mi dai din pofta ta de viață.

- De ce aștepti să te alimentezi din alte surse? Unde e pofta TA de viață...?

-Nu stiu... e de negăsit.

- Imposibil!

-...

- Așa mai merge...trebuie doar să ții minte că ești un copil special, un om pe care l-a creat Dumnezeu (deci nu oricine) exact cum a dorit El, cu exact calitățile pe care le-a dorit El pentru tine... și pe care le folosesti deja..și știi vorba aia: pofta vine mâncând.

-De asta te iubesc eu pe tine.

- Deci trăind, acolo unde ești...Și eu te iubesc pentru că așa vreau!Nu pentru că meriți, sau că faci tu ceva pentru asta.

-Eu te iubesc pentru că meriți și pentru toate momentele când mi-ai fost alături...

-E bine și așa. Adevărata încercare e să iubești necondiționat, indiferent dacă persoana merită sau nu. În ziua de azi se iubește cu predilecție în două moduri.

-Adică?

-”Te iubesc dacă..." și "Te iubesc pentru că...". Două tipuri care nu mai sunt valabile odată ce se schimbă datele problemei.

-Depinde. Nu-i chiar așa.

-Ba da. Iubirea prin definiție e necondiționată de 'dacă' sau 'deoarece', așa cum o explică Dumnezeu: ”Trebuie să iubești. Punct.” Să scoți ”dacă” sau ”deoarece” din ecuație. D-apoi azi...