-Nu mă saluți?
-Bine, dar nu te cunosc.
-Păcat. Eu te cunoșteam de mult. Dintotdeauna.
-...
”înfuleca totul, sorbea, înglobând totul în sine”
scriu cu ”floricele” de multe ori, alteori sunt ”lașă” și mă hrănesc cu vorbe goale, alte dăți ”gândesc îngust” și de tot atâtea ori îmi dau seama că nu mă înțeleg. dar sunt eu. mă împachetez în plicuri și în lucruri nesemnificative.noaptea nu dorm bine fără ursul meu tocit, încă păstrez inelul roșu cumpărat de mama acum vreo 11-12 ani, am blocuri întregi cu desene de pe cutii de boniboni și alte ciudățenii ce mi se năzăreau pe la 6-7 ani plus o groază de cutii și cutiuțe cu amintiri...
firimituri nearuncate.
lumea pe care alții nu o înțeleg sau o disprețuiesc e lumea mea... o lume cusută cu fire colorate (când încep să urlu și să port coarne înseamnă că s-a înnodat ceva prin ițe :p ). mi-aș dori să pot să fac în fiecare zi pe cineva fericit. așa cum am fost eu azi când am primit un baton de scorțișoară. mulțumesc expeditorului.
vara asta e aromată. așa-i că și a ta?