medicamentele care te vindecă cel mai repede nu se prescriu, dar se găsesc ”pe toate gardurile”. trebuie doar să îți dorești să te faci bine. să mulțumești pentru tot și să ai încredere. tu ești doar o furnică ce nu poate înțelege multe lucruri, ești om și așa ai fost plămădit, dar nu vii de nicăieri și nici nu te îndrepți spre neant. aseară cam la aceeași oră simțeam nevoia să îmi spună aducă cineva aminte de toate aceste lucruri...
S. are în buzunarul unui hanorac mov un petic de hârtie pe care au fost mâzgălite și îngrămădite la vremea lor multe cuvinte, dar acum doar două dintre ele mai sunt vizibile. ar trebui să port și eu, de fapt fiecare dintre noi ar fi bine să aibă mereu la îndemână un astfel de bilet care să ne reamintească esența vieții. pentru că avem memorie scurtă când vine vorba de lucrurile importante.
T. nu e un om bun, e un om extraordinar de bun. datorită lui am văzut ieri seară lucrurile altfel. ”Iubirea lui Dumnezeu pentru cel mai mare păcătos e mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt față de Dumnezeu.” (Părintele Arsenie Boca)
captiv între patru pereți nu poți scăpa de gânduri. aseară îmi zugrăveam camera cu noi și noi straturi de vopsea. culoarea nu era deloc limpede și mereu o schimbam. și asta până când mi-au obosit ochii, am stins veioza și am zis: ”gata. acum dorm.”
astăzi am deschis ochii și am luat medicamentele. cu fiecare pedală și fiecare cuvânt simțeam în toți porii că trăiesc și că nu am de ce să fiu nerecunoscătoare. dacă aș fi în stare, aș încerca să redau măcar o firimitură din conversațiile care m-au reclădit bucățică cu bucățică. de cele mai multe ori, nu suntem contienți de talentul de arhitect, sculptor ori constructor ce stă ascuns în noi.
acum e bine, până și înțepătura cea ciudată începe să se vindece. încet-încet. spre casă, era târziu și lumea pe care o întâlneam era gătită de sâmbătă seara, iar eroul lui Suskind ar fi avut de unde să adune destule esențe... teneșii mei erau prăfuiți, bicicleta scârțâia la fiecare bolovan mai zgrunțuros și pielea îmi era îmbrăcată cu câteva straturi de colb neatent pulverizate de zeci de roți grăbite. ”Cine știe prin ce zări pedalează Făt-Frumos...”