asa cum nu poţi pierde ceva ce nu ai avut, nu poţi avea ceva ce nu ai găsit...
nu.nu a venit cu mine.
a rămas acolo.
departe, aproape, mai aproape, mai departe...neclintit, mototolit în ganduri , vecin cu soarele, părtaş al amintirii sandalelor de nisip, al îmbrăţişării dimineţii...si al lui Lorelei...
pălăria roz ..nu eram eu si poate nu era nici Halia, nici Demeter, nici Amphitrite...
tricoul alb nu erai tu...
ei erau doar...doi, unul singur si una singura...
eu eram doar eu, o umbra verde, in spatele cortinei...
P.S.: totul e doar..."începutul unui mare cantec"...