...
Deși încă îl mai iau prin surprindere uneori, Dar s-a cam obișnuit cu dragostea mea pentru flori. [A ajuns să zică singur atunci când plecăm de acasă: „Bine, lăsăm muzica pornită. Pentru flori...”] Aseară m-am oprit cucerită în fața buchetului de trandafiri roșii-portocalii și nu a putut să nu-mi facă bucuria de a mi-l lua, deși doar în urmă cu o săptămână a venit acasă cu un alt buchet, alb.
La masă, i-am povestit, încă o dată, despre visul meu de a avea, atunci când ne mutăm la casă, o grădină plină cu flori, din care să pot umple mereu toate vazele. [Cred că ne-ar trebui și-o seră, ca să fie valabil și iarna.] Apoi, imaginația mi-a zburat câteva clipe departe... Pe etichetă scria că țara de proveniență e Etiopia. Asta înseamnă că trandafirii noștri au fost sădiți, udați, îngrijiți, tăiați de cineva din Africa, apoi puși, probabil, pe un vapor, apoi transportați cu un TIR și cine știe prin câte mâini au trecut până să ajungă pe raftul supermarketului unde i-am găsit...
Adineauri am citit însă că, pentru a rezista până la destinație și a fi cât mai frumoase atunci când sunt puse în vânzare, florile sunt duse nu cu vaporul, ci cu avionul... Cât de fascinant! Oare ce-ar spune domnul Antoine de Saint-Exupéry despre asta?