...
ne așezăm toți trei,
iar muzica doinește în surdină.
ne-nvăluie o boare fină,
și-n umbra serii,
o rază blândă de lumină.
treptat,
aripi ni se-nfiripă
și din tăcerea scaunelor ne ridică.
plutim apoi
ușori ca o floare
într-o cu totul altă zare...
eu, visătoare,
surprinsă de albastra exaltare,
în urmă-mi am uitat
o pată verde de culoare.
mă-ntorc,
dar
zborul
seamăn n-are...
