...
Joi seara am participat la o conferință [care, din fericire, pentru noi s-a dovedit relevantă și cu folos] despre filosofia Montessori. A fost interesant de parcurs și la modul teoretic ceea ce trăim zi de zi alături de Micul Dar și să ne dăm seama prin ce etape trece acum. Vedem că învață extrem, extrem de multe lucruri, majoritatea fără să i le fi spus, doar pentru că vede. Acum știu și eu că e datorită minții absorbante pe care o au copiii până la vârsta de 6 ani pentru a dobândi cunoștințe despre lumea înconjurătoare.
Au fost multe lucruri mici prin care m-a uimit weekendul acesta. Spre exemplu, vineri a vrut să desfacem o portocală. Ne-am așezat la măsuța lui, am decojit-o împreună, am început să mâncăm și, la un moment dat, el a început să se închine [bineînțeles, așa cum poate acum]. Uitasem să fac asta, iar el știa că așa procedăm de obicei... Apoi, mai târziu l-am văzut că se juca cu telefonul lui colorat de jucărie aproape de priza unde a meșterit Dar zilele trecute [ajutându-se de lanterna telefonului pentru a avea lumină], dar nu am înțeles ce face. Abia seara, când a repetat jocul, și eram toți trei mi-am dat seama că imita ce văzuse la tatăl lui. Tot vineri, în timpul zilei, luasem o lingură din borcanul de ciocolată neagră, pe care-l lăsasem apoi pe blatul de la bucătărie. El, văzându-l, a exclamat un „Eeeeetttttee!” imediat, eu crezând că vrea să-l servesc. Nici n-am apucat să-mi încropesc bine un răspuns, când mi-am dat seama că el voia, de fapt, să-i pună capacul și apoi să-l așeze la locul unde stătea de obicei în dulap. Sâmbătă seara, înainte de baie, i-am pregătit toate cele necesare [păturici, scutec, pijamale] și le-am lăsat pe patul din dormitor, explicându-i că întâi așteptăm ca tati să se întoarcă de la magazin, să luăm cina, iar apoi îi facem baie. După aceea, am plecat la bucătărie să încălzesc mâncarea. Lui însă nu i-a plăcut că lucrurile au rămas acolo și a avut grijă de asta. Mare mi-a fost mirarea când, întoarsă în dormitor, am văzut că păturica de baie, scutecul și șosetele dispăruseră de pe pat. George avusese grijă să le pună în dulăpiorul lui, exact unde le e locul! Duminică, la cină, s-a udat pe bluză după ce a vărsat paharul cu apă [asta e ceva la ordinea zilei], așa că a fost nevoie să-l schimb imediat. El s-a dat apoi jos tiptil de la masă, a luat bluza udă și a pus-o pe calorifer... Știa că trebuie să se usuce. Pe când l-am anunțat că urmează să mergem la nani, a observat că pe biroul meu rămăseseră două foi cu care se jucaseră el și Dar. Le-a luat atent, pe rând, a deschis dulapul biroului unde știe că păstrez foile și cărțile mele xeroxate și le-a pus deasupra.
Toți zic că face asta pentru că așa l-am învățat și pentru că mă vede pe mine punând mereu lucrurile la locul lor. Parțial, așa e. De la conferință am aflat însă și faptul că pentru copiii mici e foarte importantă ordinea. Ei știu exact unde se află un lucru sau cum procedezi când urmează luatul mesei, îmbrăcatul pentru afară, schimbatul scutecului etc., iar dacă schimbi, chiar și inconștient, o parte a acestor obiceiuri, ei sunt dezorientați. Am experimentat cu Micul Explorator în nenumărate rânduri și chiar așa e! Copiii sunt de-a dreptul fascinanți!