scrisoare aniversară [9 ani de blog]

...

       Dragă ochiul-boului,

      Am traversat împreună atâția ani și-atâtea anotimpuri! M-ai însoțit de la adolescență la maturitate, fiind cel mai statornic păstrător-de-amintiri pe care l-am avut vreodată. Ești terapia mea atunci când sunt obosită sau frământată de ceva sau, pur și simplu, foarte fericită. Ești rodul multor ore nedormite, din simplul motiv că eu am ales asta. Ca terapie. Ca să nu uit, ca să nu uităm. Ești povestea mea, povestea noastră, povestea oamenilor dragi mie, povestea scrisorilor și-a povceștilor, a cărților și-a tuturor lucrurilor simple care îmi umplu și ne umplu viața de lumină și de sens. La plural, căci, spre deosebire de liceana visătoare, nehotărâtă și timidă de acum nouă ani, astăzi sunt căsătorită cu sufletul meu pereche, iar în camera alăturată doarme Micul Dar, primul rod al dragostei noastre.
      S-au întâmplat multe. Nemăsurat, necuprins de multe. Și-am trecut prin toate! Doamne-Doamne mi-a călăuzit pașii spre bine și mi-a întins mereu mâna când am fost pe marginea prăpastiei. Așa cum pot, Îi sunt recunoscătoare pentru neprețuitul vieții...

aceeași, dar alta,

G.