...
Azi în prima parte a zilei mi-a bătut inima atât de tare, încât am avut impresia că urma să-mi sară din piept. Poate ai dreptate și o fi fost de la cafea, deși în lăuntrul meu simt că nu e așa, că e mai mult decât atât [e inexplicabilul care dă farmec vieții]. „Las că-ți trece pân te măriți!” - acesta era răspunsul pe care-l primeam mereu când eram mică și mă loveam sau mă plângeam că mă doare ceva. Acum trebuie să am grijă să rămân întreagă până sâmbătă, nu prea ar mai fi timp de posibile vindecări... Mă uit în calendar și nu-mi vine a crede cum au zburat lunile!