foto: © Spiridușa
...
am plecat în tihnă spre casă, cu o escală la „Poșta veche” [loc care, spre dezamăgirea mea, nu era amenajat ca o veritabilă poștă de altădată, cum mi-am imaginat imediat ce i-am văzut numele] și alta la Bocca del Rio [să ne luăm vestele, ițarii și cămașa], unde am primit un mult-așteptat buchet de veritabile margarete [asta după ce, săptămâni întregi, le-am făcut capul calendar celor dragi în căutarea - și, într-un final, negăsirea - lor pentru aranjamentele de la restaurant]. când am ajuns era deja seară. îmbrățișările și prezența lor au fost cel mai mare dar pe care-l puteam primi [anul trecut, deși în Sibiu, nu am avut cum să merg să-i văd]...
carevasăzică, ce oameni minunați am în viața mea!