marți, 17 mai 2016

23+365

...

Am plecat [doicaunul, cu verighetele strălucind pe inelarul stâng] într-un loc secret, unde să ni se risipească oboseala și unde să ne bucurăm de liniște. Din prima secundă în care-am inspirat aerul de aici am știut că a fost cea mai bună alegere. Apoi nuanțele de verde - nu-ți ajung degetele de la mâini să le numeri...

Arthur, Albion și Vulpiță ne-au însoțit în drumeție, ca niște tovarăși care ne cunoșteau dintotdeauna [asta după ce cu o seară înainte ne-au lătrat ca pe doi necunoscuți ce eram]. S-au gudurat, au sărit, au fugit cu noi de norii de ploaie, ne-au așteptat [doar Vulpiță până la final și a primit prăjiturică în formă de os], la un moment dat parcă ne-ar fi și vorbit...

Despre tine - necuvinte. Tu știi.