„Fular al V-lea are și el povestea lui, ca tot clanul Fulariceștilor. A crescut cu drag pentru tine. [...] De obicei, când tricotez ascult filme sau seriale. Toate fularele și bluzele pe care le-am crescut au văzut filme. Fular al V-lea mai puține. Cumva el s-a vrut a fi crescut în liniște...”
abia am așteptat să ajungă! astă-seară, răbdarea mi-a fost răsplătită și l-am primit pe Fularicescu al V-lea. mi l-am înfășurat de gât chiar dacă nu mi-a fost frig. am vrut ca prin ochiurile lui să simt îmbrățișarea celor două mâini care l-au croșetat cu atâta drag... nu mai știu motivul pentru care l-am vrut în combinația asta de culori [poate că n-a fost niciun motiv], dar e bun ca leac de dor. mulțumesc, dragă Castană!