Dragă Nană,
Ascult iar și iar colinda aceea... Am căutat scrisoarea Brumarului trecut pentru că simțeam din nou nevoia de a-ți scrie. Rândurile de atunci îți povesteau cum se schimbaseră multe în viața mea datorită lui Dar, cum era începutul entuziasmului microsoftist, cum otesiștii îi aduceau adesea sufletului meu motive de a zâmbi, cum așteptam să merg Acasă ca să mă împărtășesc cu bucuria celor dragi.
Acum schimbarea e cu mult mai multe grade [cam o sută optzeci, ar zice matematicienii]. Odată cu inelul, am știut că va începe o nouă etapă în viața mea. Și așa a fost! Deși un pic „prăpăstioasă” în timpul verii pentru că nu știam cum se va contura totul, Doamne Doamne a avut grijă să-mi arate, la momentul potrivit, încă o dată, că știe de mine, dăruindu-mi ceea ce aveam nevoie. Așa se face că la finele lui Răpciune m-am mutat în Dacia, printre Stele. Casa Revizuitoare m-a primit ca învățăcel și de-atunci dau bife traducerilor cinci zile pe săptămână, alături de alte cinci detective. Noul cred că-și pune amprenta asupra mea fără să-mi dau seama. Mi-am păstrat rădăcinile, dar pe tulpină apar alte și alte crengi. Crengi care se ramifică și care, la un moment dat, vor forma o coroană. Important e să continue să tindă spre Cer...
Deocamdată simt apropierea Crăciunului prin colinde și prin mirosul clementinelor. Vremea pare și ea că se răzgândește, așteptăm să vedem ce ne pregătește...
Nană dragă, aluatul a fost frământat; acum e lăsat la dospit. Va mai dura până să crească și să poată fi pus la cuptor, dar ce rumen și bun va fi după ce se coace!
Deocamdată simt apropierea Crăciunului prin colinde și prin mirosul clementinelor. Vremea pare și ea că se răzgândește, așteptăm să vedem ce ne pregătește...
Nană dragă, aluatul a fost frământat; acum e lăsat la dospit. Va mai dura până să crească și să poată fi pus la cuptor, dar ce rumen și bun va fi după ce se coace!
Cam atât. Gânduri bune,
Dogiana