...
Când Ciuline are mâinile reci, ale lui Scaiete sunt calde, să i le poată încălzi. Dacă Ciuline uită ce a promis, Scaiete o trage de mânecă, amintindu-i blând. De vrea să plece subțire îmbrăcată, îi spune cu frumosul că afară-i cam frig pentru sacoul pe care-l are pe ea; îi poartă mănușile în buzunar, în caz că se răzgândește și are nevoie de ele; îi împrumută vesta de lână cea ursulească, toate ca să-i fie bine... Lui Scaiete nu-i plac condimentele, în special rozmarinul. Ciuline, în schimb, nu se dă-n vânt după ciorba de fasole. Ciuline a revenit la vechiul obicei de a coace în fiecare săptămână dolofane și, după vizita la Bocca del Rio, a descoperit că-i place conopida la cuptor. Scaiete, când o vede, râde cu poftă. Scaiete mănâncă ciorbă seara, Ciuline își face pâine prăjită cu zacuscă și gem. Când Ciuline-i somnoroasă, Scaiete e treaz și vine s-o zorească și pe ea. Și viceversa. Scaiete revizuiește scrisul lui Ciuline, dar când vine vorba să scrie de unul singur e perfecționist până-n măduva oaselor și stă ore-ntregi în fața unui petic de hârtie sau a tastelor. Ciuline bea mai multe ceaiuri pe zi, Scaiete mai răruț că-i mai drăguț. Cam la fel stau lucrurile și în cazul cafelei: una aproape zilnic pentru Ciuline, una raaaar de tot [spre deloc] pentru Scaiete. Ciuline vine cu idei ghidușe, iar Scaiete o ajută să le pună-n aplicare. Ciuline cere dulce-n fiecare zi, în timp ce Scaiete e mereu cumpătat. Scaiete nu face nimic fără să se fi gândit în prealabil de ce, cum și pentru ce. Ciuline, pe de altă parte, e copilul năstrușnic ce-ar renunța ușor la multe de n-ar fi Scaiete să o-mbrățișeze și s-o roage să lupte și să aibă răbdare... Tu Scaiete, eu Ciuline. Ce m-aș face fără tine?