...
Până mai ieri, n-am avut idee că Domnul Încurcă-Lume e, la rându-i, un vizitator destul de recent al Casei Revizuitoare. De la deja consacrata-i replică de „Auăleu! Vai mie...!Vai mie...!”, până la năzbâtiile pe care le face zi de zi, acest domn rârâit are un farmec aparte [și nu scriu asta pentru că l-aș fi văzut și mi s-ar fi părut un Don Juan], inconfundabil [„the one and only”, s-o citez pe Al.] . Săptămânile trecute ne-a transmis indirect că „Revizia mă va da uitării. Își va aminti de mine doar când voi vrea eu...!” Detectivele n-ar spune același lucru după ce găsesc cuvinte, expresii, ori paragrafe întregi netraduse, sau altele redate destul de nepotrivit. Sunat pentru a-l întreba ce s-a întâmplat, Domnul Încurcă-Lume recurge la toate politețurile și reverențele posibile, doar-doar i se va ierta graba și nerevizuirea... Uneori nu e timp de ascultat toate explicațiile mai mult sau mai puțin plauzibile, așa că e muștruluit nițel, după care fiecare se întoarce la ce făcea înainte: unii la încurcat, alții la descurcat cuvinte.
Întrebare la care mi-am dat singură răspunsul: Ce s-ar face revizorii fără Domni Încurcă-Lume și Doamne Talmeș-Balmeș?
Întrebare la care mi-am dat singură răspunsul: Ce s-ar face revizorii fără Domni Încurcă-Lume și Doamne Talmeș-Balmeș?