...
cum ar fi să ciocăne cineva la ușă, iar tu, întrebând cine e, să ți se răspundă: „sunt Acasă!” ?
o dată la câteva zile sunt întrebată dacă-mi place-n Timișoara și cum m-am acomodat. alteori, unii sunt nedumeriți cum se face c-am dat Sibiul pe Timișoara... îi privesc zâmbind. apoi le spun, pur și simplu, că mă simt Acasă. ieri am primit completarea potrivită: atâta vreme cât te afli lângă omul potrivit, nu contează că ești într-o metropolă, într-un orășel ori într-un cătun uitat de lume. completarea mea [adaptare după o scrisoare de acum câteva luni a Castanei]: el devine Acasă pentru tine!