...
- De ce avem
atâta nevoie să ne împlinim într-o dragoste mare?
- Căutând iubirea, Îl cauți, de fapt, pe Dumnezeu. Chiar fără să-ți dai seama. Chiar dacă nu ești un bun crestin, simți cumva, straniu, de fiecare dată cand iubești și esti iubit, că acolo, în iubire, e adevărul. Cauți iubirea toată viața, ai nevoie de ea chiar și atunci când te prefaci că nu mai ai, o trăiești greșit, o trăiești strâmb, dar o iei de la capăt. Gravitezi în jurul ei, te străduiești mereu să o înțelegi, pentru că simți că acolo e împlinirea și fericirea. Noi, oamenii, nu putem să nu iubim, să nu vrem să fim iubiți. Pentru că ăsta e fundamentul ființei noastre. Dumnezeu este iubire și tot ceea ce este în lumea asta tânjește dupa iubire. Dumnezeu a creat totul după chipul și dupa asemănarea Lui, după tiparul Lui, al relației treimii. Dumnezeu e o relație, Dumnezeu nu e singur. Noi am fost creați ca oameni să participăm la bucuria relației din Dumnezeu și cu Dumnezeu. Să trăim iubirea. Să fim împreună. De aceea se spune că raiul e comuniunea cu toți, iar iadul e neputința de a mai iubi.
(Părintele
Pantelimon de la Oașa)