...
carevasăzică, un nou început. cu adieri pe cât de reci, pe atât de senine. cu entuziasm pentru lucruri frumoase și muncă de împlinit visuri aducătoare-de-mângâiere-în-suflet. vizavi de Casa Literelor am reîntâlnit-o pe tanti cea cu mâini tremurânde, vânzătoarea de flori pe care o știu din vedere încă din anul I de facultate. azi avea două mănunchiuri de narcise [ oare acasă au înflorit ? ] și o pungă cu leurdă. apoi am trecut și pe la domnul Paul, ca-n vremurile de demult, să-l rog să-mi dea și mie un exemplar din temă. la întoarcere i-am zâmbit magnoliei. uitasem cât e de frumos copacul ăsta! l-am văzut, îmbrăcat în haine curcubeu, și pe clovnul de lângă magazinul galben, care striga ghiduș cine știe din ce pricină: „hihi, păcăleală de întâi aprilie!” Prier miroase dulce a dolofane proaspăt scoase din cuptor pentru copiii-din-rețeaua-de-cablu-uman, a ceai negru și-a fericire. carevasăzică, de azi înainte revin la vechile obiceiuri. cu condiția să fac treabă bună în ceea ce am promis!