pentru tine, știi de ce...
...
imaginează-ți un pui neastâmpărat, care tot încearcă să-ți ia zborul din cuib, deși nu are aripi îndeajuns de puternice încât să reușească. e mic și plăpând, și tocmai de aceea nu știe că în afara culcușului de bine zace hăul, prăpastia. după ce-și scutură urdorile, își ridică țanțoș căpșorul și își zice: gata, în curând îmi iau zborul! din fericire, tocmai când să se aventureze înspre prăpastia ce stă să-l înghită, vine mama și-l mângâie, șoptindu-i blând că încă nu e vremea și că trebuie să mai aștepte. aripile-i sunt încă necoapte și s-ar frânge mintenaș... când simte aripa protectoare învelindu-l cu căldură, puiul închide ochii blând, se cumințește și înțelege că cel mai înțelept e să mai aștepte un strop. altfel, întreaga grijă și osteneală ar fi în zadar. se cumințește și rămâne în cuib.
acum, nu te întreba ce s-ar face puiul de-ar fi singur. și pentru cei singuri rânduiește Doamne Doamne un înger păzitor.