Dragă om-drag-care-mă-citești,
Azi am surâs în gând încă de dimineață gândindu-mă că pe înserate voi petrece câteva minute pentru a scrijesta scrisoarea aniversară. Postarea de cinci ani, adică. Tocmai ce le-am citit pe celelalte și mi-am creionat pe scurt traseul urmat din clasa a unșpea până acum [cel a cărui dâră a rămas amprentată aici, bineînțeles]... Cea mai importantă lecție pe care am învățat-o prin astă cutie pseudojurnal e că trebuie să continui să visez și să fiu ceea ce sunt. Să adun povești oriunde merg, apoi să le împart; să le dau mai departe cum m-oi pricepe mai bine... Au prins contur destule de atunci: „Scrisoare pentru țara mea”, „oblonul verde”, „Buffon 404”, „povești cu cești”, „hora scrisoricească”, plus toate poveștile haios-ambigue răsfrânte în clipe de pace ori de zbucium.
Pe scurt, azi mă găsesc altfel. Aceeași simplă și mereu diferită eu. Nu datorită celor câteva fire albe care s-ar vrea un semn al maturității , ci schimbărilor care se petrec constant înlăuntrul meu. Datorită lui Dar și tuturor celor care mă iubesc și îmi sunt clipă de clipă aproape...Să rămâi, te rog, și tu alături...
cu drag, G.