...
dimineață, în timp ce mă grăbeam să las scrisoarea galbenă a lui Ștrămpănel în cutia roșie, mi-am amintit că azi s-a împlinit un an de când m-am întors de la Dijon... pe scurt, viața mea de acum e doar cu vreo sută optzeci de grade diferită de cea de atunci, și asta privind din mai multe unghiuri. pe de o parte, un Dar neașteptat care-mi umple inima clipă de clipă [de simt că mi-am plantat un ceas ce-mi revarsă continuu blândețe în vene] și mulți oameni noi pe care i-am cunoscut și de la care învăț constant să iubesc plinătatea vieții, iar pe alta un final de facultate cam abrupt și un loc de muncă care nu mă împlinește întru totul, deși încerc să-mi fac treaba cât pot de bine... ar mai fi dorul de cei dragi cărora apuc să le scriu rar în ultima vreme, dorul de carte, dorul de stat o zi întreagă în bibliotecă, lângă portretele uriașe ale scriitorilor de la etajul trei, dorul de...