...
mi-a fost dor de scrijestat. știi, nu-mi place când trec zilele și nu apuc să fac ceea ce îmi place cu adevărat. vrând-nevrând, aste zile m-am cap dat peste cap, asemeni unui bulgăre de zăpadă ce se prăvale din deal și prinde tot mai multă viteză în coborâșul lui [și asta e oarecum din cauză că pe planeta F612 ziua a devenit noapte]...
deși poate am lăsat impresia unui urs hibernând, nu e întru totul așa. am readunat povești în mine. povești ale celor dragi care se întorc din când în când acasă și îmi împărtășesc din visurile lor și ceea ce au mai trăit și adunat în răstimpul cu dor... entuziasmul lor mă face să cred că și în mine există catacombe nebănuite, pe care doar prin multă, mult mai multă muncă le-aș putea descoperi...