încă adun povești, chiar dacă nu le scriu, chiar dacă mi-am înghițit cuvintele, chiar dacă am nevoie de un pic de timp să aranjez lucruri și oameni și sentimente în sertarele potrivite. am avut parte de câteva zile de liniște acasă, mi-am luminat oarecum gândurile și tot ce-mi doresc acum e putere și răbdare să degust fericirea cu pași mici.
așa, ca întotdeauna.
un pic mai devreme, am văzut ”We bought a Zoo”, poveste de care parcă am auzit din zbor de la pika și care mi-a plăcut mult. poate pentru analogia cu cele 20 secunde de curaj nebun...