”puștiul” e poate altfel decât l-ai crezut. nu ți-a ascuns, te-a avertizat de la bun început că e plămădit dintr-un material defectuos (un soi de plastelină sfărâmicioasă). fură sentimente, dar nici tu nu ești mai prejos, îi faci inima să tremure și să vrea s-o ia din loc. nu știe nici acum ce se ascunde în spatele privirilor tale uneori clare, alteori întrebătoare. o să-ți facă șanțuri în mâini, degetele o să ți se lungească asemeni ale pianiștilor și o să te trezești cărunt înainte de a prescrie primul tratament vreunui pacient.
...atâta timp cât se deapănă ghemul.