”hei, ți-ai privatizat blogul”, îmi zise pika într-o telegramă...
uite că m-a ținut mai puțin de o săptămână. nu pot, oricât de mult am încercat, chiar dacă nu mi-a priit când mi-am dat seama că unii oameni (dragi mie, de altfel) au început să mă privească mai mult prin prisma a ceea ce scriu, decât prin ceea ce sunt...
” Te expui prea mult, mie așa mi se pare.”...uneori așa e, în entuziasmul meu uit care e limita dintre sentimente și ceea ce pot scrie aici...oamenii la care țin sunt de vină și dorința mea de a-mi împărtăși bucuriile (mici sau mai puțin mici).
am revenit la Maia datorită celei de-a doua scrisori de primăvară pe care am primit-o azi și care a stârnit o ploaie ce mi-a umezit obrajii.