și o primăvară care își arată iar colții. ninge cu soare, cum doar de 1 aprilie s-ar putea. acum un an fugisem la Cisnădioara cu o turmă de Elefanți, să ne bucurăm împreună de ultimele zile de liceu....parcă a trecut o viață de om de atunci.
(...)
Pe ea n-am reușit s-o înțeleg și încă mi-e greu uneori, deși s-ar presupune că aș fi îndreptățită să pot. Nu-mi spune niciodată povestea în întregime, îmi dă doar frânturi de care să mă agăț, ori nu e întotdeauna ușor...Acum mai puțin ca oricând. Cred că își dorește liniște, acea liniște pe care i-o aduce în suflet doar apropierea Paștelui. Știu că e fericită, dar o las în pace să-și dea seama singură...