...
Când am descoperit cartea Ierburi uitate acum doi ani, am zis tuturor prietenilor noștri despre ea [și, desigur, i-am convins pe mulți dintre ei s-o cumpere, la rândul lor]. Pentru mine, ideile Monei Petre au fost nu doar inedite, ci și terapeutice. Acum, ori de câte ori frământ un aluat verde, mă bucur și totodată mă relaxez. [Din cartea despre leurdă am aflat deunăzi cât de asemănătoare e structura clorofilei cu cea a hemoglobinei, deci efectul verdelui - mai abitir în cazul talasemicilor - nu e doar placebo.] La noi acasă, blatul de pizza înverzit cu spanac a devenit celebru și nici biscuiții cu urzici nu se lasă mai prejos. Băieții au fost încântați și de pâinea cu urzici și de lipii. Din această primăvară a ajuns și leurda pe masă. Nu s-a strecurat ușor [întâi am împrumutat cartea de la o prietenă, să mă conving că merită], dar știu sigur că de acum încolo se va tot găsi sub o formă sau alta în meniul nostru și abia aștept să încerc din rețetele din carte! Azi, spre exemplu, fiindcă mai aveam din leurda culeasă de la Bazoș, am înlocuit urzica [de la rețeta de biscuiți] și am copt niște biscuiți taaare buni!
Chapeau Monei Petre, Simonei Großmann și Ancăi Corduban pentru așa cărți autohtone pline de inspirație! Chapeau și editurii aska pentru calitatea editării și pentru modul profesionist în care arată enciclopediile!
*Dacă vreți să descoperiți [sau să inventați] mai multe nuanțe aparte de verde împreună cu cei mici, vă recomand cartea Frunza de aur.