Lună de lună, revista Familia Ortodoxă e pentru noi ancoră, cuvânt de mărturisire și totodată de îmbărbătare. Fragmentul de mai jos m-a uimit, recunosc. Știam aceste lucruri, dar nu exprimate atât de clar. O să-mi cercetez mai cu osârdie atenția...
...
E foarte probabil ca ingredientul fundamental în arta culinară monahală să-l reprezinte tocmai rugăciunea. Cred, totuși, că în meșteșugul bucatelor mănăstirești se mai află ceva, înrudit strâns cu rugăciunea, și anume o calitate care fără să fie strict duhovnicească o face posibilă: atenția.
Bineînțeles că monahul, și nu doar el, trebuie să lucreze toate, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel, „ca pentru Domnul și nu ca pentru oameni”. Dar pentru a avea folos și a reuși să mențină acest standard înalt e nevoie, mai întâi de toate, de atenție. O atenție îndreptată atât către lucrul făcut, cât și dincolo de el, către rostul mai adânc al lucrurilor și al lumii, spre Dumnezeu. Trebuie, cu alte cuvinte, o adunare în sine și o regrupare a omului de la grijile cele multe și de la împrăștiere. Impresia de ordine deloc asupritoare sau sufocantă, curățenie sau frumusețe pe care o respiră multe mănăstiri vine, presupun, și din atenția și așezarea interioară a monahilor.
Pe de altă parte, dacă omul contemporan, adică noi toți, ne facem remarcați prin ceva, e tocmai prin grija de multe, distracția neîntreruptă, fragmentarea și traiul în exterior, până în imperiul patologiei psihice. Suntem în permanență mișcați de cu totul alte lucruri decât cele care se petrec în prezent. [...]
Neajunsul nu e doar acela că ratăm o întâlnire cu un prieten sau o masă bună, ci că ratăm întâlnirea cu Dumnezeu. „Suntem absenți din prezent. Și dacă nu suntem prezenți în prezent, nu suntem cu Dumnezeu. Dacă trăiesc în trecut sau în viitor, atunci nu trăiesc în prezent, iar Dumnezeu există doar în prezent. Dumnezeu nu se află în amintirile mele despre trecut și nici în fanteziile mele despre viitor”, observă Arhimandritul Maximos Constas. Drept urmare, ființa noastră se destramă încetul cu încetul printr-o legiune de obiceiuri nesănătoase, care fac imposibilă atât viața cotidiană cât și atenția la Domnul.
(Ninel Ganea, în revista Familia Ortodoxă nr. 183, aprilie 2024)