...
„Mami, nu putem să facem lăzăreii acum? Mâine o să avem mai multă treabă și poate n-o să mai apucăm..”, mi-au zis băieții pe rând, nerăbdători, aseară. Știam că sunt entuziasmați și le-am zis că nu putem face asta pentru că fiecare sărbătoare are rostul ei și trebuie să așteptăm ziua potrivită.
Azi m-au întrebat de cum s-au trezit de câteva zeci de ori când ne apucăm. Erau deja un pic obosiți când am reușit eu să-mi rezolv parțial treburile și s-au ciondănit care cum să ajute la aluat. La modelat însă, având destul de lucru, și-a văzut fiecare de lăzăreii lui. Am repetat, ca și anul trecut, colinda lui Lazăr și le-am recitit povestea.
E deja al patrulea an când facem aceste pâinișoare și mi-e drag să-i văd pe copii crescând și bucurându-se de activitățile pe care le facem împreună. George a adunat aseară [din proprie inițiativă] mai multe crenguțe de conifere din Botanic și a insistat să le folosim ca decor pentru fotografia pe care-o vom păstra amintire. Spre seară, după procesiune, am început să împărțim din ei, ca să le aducă bucurie și altor copii dragi.