...
Un pescar ducea cu barca pe cineva. Pasagerul îl tot zorea:
- Mai repede, că întârzii la muncă!
La un moment dat, a văzut că pe o vâslă scria „roagă-te”, iar pe cealaltă, „trudește”.
- De ce ai scris așa? - a întrebat.
- Spre aducere-aminte - a răspuns pescarul. Ca să nu uit că trebuie să și trudesc, și să mă rog.
- Bun, de muncit, bineînțeles, toată lumea trebuie să trudească, dar să te rogi - și aici omul nostru a dat din mână a lehamite - nu e obligatoriu. Nimeni n-are nevoie de asta. De ce să pierzi vremea cu rugăciunea?
- Nimeni n-are nevoie, zici? - întrebă pescarul și scoase din apă vâsla pe care scria „roagă-te”, începând să tragă la o singură vâslă. Barca a început să se învârtă pe loc.
- Vezi cum e truda fără rugăciune: ne învârtim pe loc și nu mai mergem deloc înainte.
(Din volumul „De ce nu sunt înger - povești de trecut timpul cu folos”, apărut la editura Sophia, 2018)