Dragă Buuu,
Iată ce scriam în urmă cu 10 ani, pe când eram plecată la Dijon, studentă visătoare și fără habar de ce-mi rezervă viața: „Tot ce-mi doresc acum e să apuci cu adevărat să albești și să-ți aducem pe cap mulți pici cărora să le povestești câte-n lună și-n stele...Tu o să fii pentru ei bunicul la care am visat dintotdeauna. Doamne, ce frumos va fi!”
Astăzi nu pot decât să fiu, puțin spus, recunoscătoare... Pentru tot, pentru voi toți...
