...
După prânzul de astăzi, înainte de a-mi lua desertul cu morcovi pregătit din cartea dijoneză, numai ce-l aud pe alintatul mijlociu al casei: „Te iubește ursul Dodo, mami. Dar nu am ce să fac, trebuie să dorm cu tati...” Normal că m-am topit de dragul unor asemenea cuvinte! Însă, cum era de așteptat, nu a dormit deloc și nu l-a lăsat nici pe tatăl cel obosit să se odihnească mai mult de-o ațipire de câteva minute. [Hârjoana le-am auzit-o ca prin vis, iar când m-am dezmeticit nu știam nici de data asta în ce zi și-n ce moment al zilei mă aflu.] Lalelele de la micuța Ana au dat culoare mesei și mi-au adus bucurie de vineri încoace.