...
[Dialog luni seară între Teo și George:]
G: - Nu te apropia prea mult de mine că iei și tu boala!
T: - Ce boală?
G: - Boala asta, herpangina pe care o am eu.
T: - Și mori?*
*Adică „Mor?” - în majoritatea cazurilor, el conjugă verbele pentru persoana I la persoana a II-a.
Povceașca de mai sus - fotografiată în zi de sărbătoare, într-un foarte scurt răgaz de ceai și de citit câteva minute, timp în care se perindau în jurul meu mânuțe și piciorușe țopăind și întrebând „Mami, de ce faci poză?” sau „Mami, și io boză!” - nu e reprezentativă pentru zilele încărunțitoare [poate că dacă aș simți că albesc frumos, asemenea chipului iconic al Părintelui Sofian, de pe coperta Familiei de luna aceasta, nu aș mai spune/scrie asta] pe care le-am avut săptămâna aceasta. Înlăuntru am fotografiat prima herpangină contactată de copii în acest început de toamnă, cu toate darurile ei: febră, miorlăială, nemâncat și nedormit, muci peste muci, sprayuri, siropuri și biluțe. Am fiert ceaiuri după ceaiuri, am stat destul în casă și-am jucat, ca întotdeauna, rolul de mami-cititor... E prima seară în care, obosiți peste măsură, au adormit mai devreme. Am un ceai îmbietor alături și dau fuga să mai descopăr câteva frânturi din impresionanta poveste a ultimilor țari din istorie, ajunși în calendare... Cartea este exemplar îngrijită!