3 rețete simple de toamnă

 

...

E toamnă și ne bucurăm cu toții de roadele ei darnice. Cum îmi propusesem din vară să pregătesc și sirop de cătină, l-am trimis pe Dar la piață, apoi am tot scotocit după rețete, găsind în cele din urmă una foarte simplă și delicioasă. E o rețetă la rece, iar sucul se păstrează foarte bine la frigider. Acum am făcut a doua oară [avându-l ca ajutor entuziast pe Dodo, care nu voia nicicum să doarmă] pentru că, spre bucuria noastră, au prins și copiii drag de el. „Beau suc cătină pentru sânge, mami”, mi-a zis Teo amintindu-și de poveștile mele cu sucul de sfeclă. Rețeta am luat-o de aici, unde e foarte frumos scrisă și explicată.

Apoi, pentru că azi reîncepe și cursul de muzică împreună cu atelierul de povești, trebuia să găsesc ceva de ronțăit de pregătit pentru copii. O prietenă mi-a dat ieri ideea de a face niște biscuiți sărați, poate crackers, dar mie nu mi-a surâs inițial. Mâncasem o singură dată de la brutăria cea faină din oraș, dar mi s-au părut prea tari și nici copiii nu au fost încântați de ei. Și totuși, pe seară, mi-am amintit de recomandările din dosarul verde al lui Dar, unde-am găsit fix o rețetă de crackers. Părea foarte ușor de făcut, așa că am zis să-ncerc întâi pentru noi; apoi, bucuroasă tare de rezultat, am suplimentat porția ca să ajungă și pentru copii.

Aceasta e rețeta doamnei Maria Varga de crackers din făină integrală și semințe:

Ingrediente: 200 g făină integrală de grâu, 40 g amestec de semințe de floarea-soarelui, dovleac și semințe de in, 1 + 1/2 linguriță de praf de copt, 3/4 linguriță de sare, 1 lingură de ulei de măsline, 120 ml apă.

Mod de preparare: Preîncălziți cuptorul la 200 °C. Într-un castron se adaugă ingredientele solide, se amestecă și apoi se adaugă ingredientele lichide. Se amestecă și se frământă cu mâna până când este un aluat neted. Pe o hârtie de copt rotiți aluatul cât mai subțire și uniform posibil. Tăiați-l cu un tăietor de pizza pe lungime și lățime. Mutați cu atenție hârtia de copt cu biscuiții pe o tavă de copt. Coaceți-i în cuptor timp de aproximativ 20 de minute (până când devin crocanți).

Apoi, pentru că mai voiam și altceva, mi-am amintit și de biscuiții cu măsline ai Laurei Adamache, pe care i-am mai făcut în urmă cu ceva timp și care ne-au plăcut. Și uite-așa am umplut cutia de ronțăit, care să acompanieze povestea Gerdei Muller despre ploaie.

Pentru mamele care vor să încropească rapid ceva sănătos de băut sau de ronțăit pentru copii, recomand cu drag aceste rețete.

portret al ploii în cărțile pentru copii

         

...

Am scris de mai multe ori cât de mult rezonez cu stilul Gerdei Muller și cum cărțile ei mi-au lărgit perspectiva asupra simplității și a frumuseții naturii. Astăzi colecția noastră s-a îmbogățit cu minunata „Where do they go when it rains?”, pe care mi-o doream de mult pentru copii și care nu mi-a dezamăgit așteptările. Cred că nu era un moment mai bun în care să ajungă la noi decât în acest început tomnatic destul de ploios.

Și pentru că am vrut de multă vreme să las câteva recomandări de cărți pentru copii deosebite cu și despre ploaie, în fotografiile de mai jos găsiți destule motive pentru care băieții noștri iubesc ploaia.

1. Ernest și Celestine la picnic, Gabrielle Vincent

Editura Frontiera

Acum 3 ani, pe când Teo era în burtică, am luat această minunată carte de la librăria Citilă [care era, pe atunci, proaspăt deschisă]. George a fost încântat [și noi la fel!], așa că acum avem 7 cărți din serie.

„Și ce dacă plouă... O să fie soare... Și-o să ne plimbăm pe trotuare... La la la...” O poveste duioasă despre cum sinceritatea copilăriei îi face adesea pe cei mari să dea în mintea celor mici, amintindu-le că viața e frumoasă zi de zi, indiferent de vreme și de vremuri.

2. Cer de-albastru, Dianne White, Beth Krommes

Editura Cartea Copiilor

Cer de-albastru a fost una dintre cărțile cadou de ziua lui Teo anul acesta. Atât imaginile, cât și versurile sunt de o poeticitate aparte și le-am parcurs împreună cu cei mici de zeci de ori, descoperind mereu detalii care pe ei îi bucură sau asemănări cu viața noastră. Am vrut de multă vreme s-o recomand și n-am apucat. E minunabilă!

3. Where do they do when it rains?, Gerda Muller

Floris Books

Unde se ascund animalele când plouă? - iată o întrebare pe care doar un copil o poate pune. Surprinzând minunat detalii din viața animalelor [cei mici vor afla, de pildă, că puii de rață trebuie să se ascundă de ploaie fie sub aripa mamei, fie sub frunze, și asta pentru că penele lor nu sunt încă impermeabile] și a plantelor [abia aștept să găsim o săpunăriță și să ne frecăm palmele de ea, asemenea lui Marion], Gerda Muller răspunde în stil caracteristic printr-o carte duioasă, în care, așa cum ne-a obișnuit, relațiile interpersonale sunt pildă de dragoste și prietenie.

4. Când tună a tort, Patricia Polacco

Editura Frontiera

Când tună a tort e o carte pe care o avem încă de când George nu vorbea prea românește, dar știa povestea pe de rost. Acum avem acasă patru [la editura Frontiera au mai apărut și „Recenka și ouăle de Paști” și „Mulțumesc, domnule profesor!”] dintre cărțile Patriciei Pollaco, autoare pe care o îndrăgim mult pentru căldură și dragoste, dar și pentru nenumăratele lecții de viață care se desprind din poveștile ei. O recomand cu dragă inimă!

4. Fetița și ploaia, Milena Lukešová, Jan Kudláček

Editura Cartea Copiilor

Pe Milena Lukešová și Jan Kudláček i-am descoperit întâi prin cartea Barza, mult îndrăgită în primăvara acestui an atât de copiii noștri, cât și de copiii de la atelierul de povești, care s-au bucurat tare de reconstituirea poveștii prin figurine și mai ales de venirea berzei în cuibul de pe casa lui Jakub. „Fetița și ploaia” am luat-o astă vară de la librărie pentru că, răsfoind-o la fața locului, mi-am dat seama că e la fel de duioasă, iar ploaia reprezentată într-o manieră inedită. Și nu m-am înșelat: și cei mici o îndrăgesc!

Într-o mare de distorsionare a realității, mustind de lupi prezentați abil ca fiind „simpatici”, avem datoria de a le pune în mână copiilor noștri povești vii, calde, care să le dezvolte imaginația și să-i ajute să vadă frumosul în orice lucru mic care-i înconjoară. Depinde cum alegem, ce alegem...

 

pervaz însorit

 

dimineață cu magiun și puzzle

...

Primul lucru pe care-l face Dodo dimineața e să-l salute pe „frate mic”, adică să-mi sărute burtica. După ce se dezmeticește și ajunge în sufragerie, începe cu întrebările. Din weekend a mai învățat ceva, și anume că fiecare dintre ei a avut o planetă. „Bebe 'noată planeta lui?”, „Și eu vut planeta mea? Și George? Cum cheamă ea?”

Azi, la micul dejun, nu a cerut miere, ci... magium - din borcănașele făcute de noi. Și a mâncat cu gura până la urechi. Apoi mi-a cerut prăji*, pe care-am pregătit-o ușor și repejor cât timp el încă mai dormea. [„Și apoi?” - tot o vorbă de-a lui.] Și apoi a vrut să facem buzzle amândoi; îi place să fiu lângă el și să povestim despre fiecare detaliu din imaginea pe care o avem de reconstituit. E răbdător și perseverent, iar asta îl ajută mult în tot procesul de învățare.

[* Prăji e un cobbler adaptat ca să îndeplinească noile cerințe nutriționale din familie, la care încerc să mă adaptez cum pot. Am procedat în felul următor: întâi am preîncălzit cuptorul la 180 de grade C și am pus tava de yena cu 50 g unt la topit. Într-un bol am bătut un ou, peste care am adăugat o banană coaptă, bine pasată. Am pus un praf de scorțișoară și 130 g făină integrală. Am amestecat cu telul, apoi am adăugat treptat 200 ml lapte și am omogenizat bine. Am scos tava din cuptor și am turnat compoziția peste untul topit. Am decorat cu prune coapte și cu migdale măcinate. Am dat tava la cuptor pentru 45 de minute, timp în care o minunată aromă tomnatică a învăluit întreaga sufragerie.]

 

gând pentru părinți

 

...

 

„E un fapt de o deosebită măreție - să iei asupra ta răspunderea pentru o nouă viață, atât de fragedă și de gingașă, care poate îmbogăți nespus lumea, sporind în ea frumusețea, bucuria și puterea, dar care este, totodată, atât de fragilă, încât se poate frânge cu ușurință. Măreț fapt - să hrănești, să îngrijești un copil și să-i modelezi caracterul - iată la ce anume trebuie să ne gândim atunci când ne întemeiem familia. Casa noastră trebuie să fie un loc în care copiii să poată crește pentru viața cea adevărată și aleasă, închinată lui Dumnezeu. 

Niciuna dintre comorile lumii nu poate înlocui în viața vreunui om pierderea celei mai mari bogății - a copiilor săi. Uneori, Dumnezeu ne dă un dar doar o singură dată. Anotimpurile trec, dar iarăși se întorc, florile se ivesc din nou, an de an - tinerețea însă nu ne este dat să o trăim de două ori. O singură dată ne este dăruită și copilăria, împreună cu toate posibilitățile ei. Tot ceea ce vă stă în putere să faceți pentru a înfrumuseța această perioadă din viața copiilor voștri, faceți repede! 

Într-un astfel de cămin pot fi cultivate frumusețea și noblețea. Unul dintre neajunsurile vremurilor noastre este, însă, acela că în loc să ne petrecem serile în liniște, acasă, alături de familie, le cheltuim tot lucrând sau distrându-ne sau petrecând în societate.”

 

(Sfânta Împărăteasă Alexandra Feodorovna) 

hop și prima răceală tomnatică!

 

...

[Dialog luni seară între Teo și George:]

G: - Nu te apropia prea mult de mine că iei și tu boala!

T: - Ce boală?

G: - Boala asta, herpangina pe care o am eu.

T: - Și mori?*

*Adică „Mor?” - în majoritatea cazurilor, el conjugă verbele pentru persoana I la persoana a II-a.

Povceașca de mai sus - fotografiată în zi de sărbătoare, într-un foarte scurt răgaz de ceai și de citit câteva minute, timp în care se perindau în jurul meu mânuțe și piciorușe țopăind și întrebând „Mami, de ce faci poză?” sau „Mami, și io boză!” - nu e reprezentativă pentru zilele încărunțitoare [poate că dacă aș simți că albesc frumos, asemenea chipului iconic al Părintelui Sofian, de pe coperta Familiei de luna aceasta, nu aș mai spune/scrie asta] pe care le-am avut săptămâna aceasta. Înlăuntru am fotografiat prima herpangină contactată de copii în acest început de toamnă, cu toate darurile ei: febră, miorlăială, nemâncat și nedormit, muci peste muci, sprayuri, siropuri și biluțe. Am fiert ceaiuri după ceaiuri, am stat destul în casă și-am jucat, ca întotdeauna, rolul de mami-cititor... E prima seară în care, obosiți peste măsură, au adormit mai devreme. Am un ceai îmbietor alături și dau fuga să mai descopăr câteva frânturi din impresionanta poveste a ultimilor țari din istorie, ajunși în calendare... Cartea este exemplar îngrijită!

 

zână sau hapsână?

...

 Armonia clopotelor care bat seara în Nucalia e tulburată de zbierete:  „Șa vrut ioooo!!!!”, „Vorbesc tine nici-o-da-tă!”, „Rea mai din lumeeee!!!”. O mămică își târăște copilul cel mijlociu [cel mic i se ghicește în burtică, iar cel mare e cu bicicleta înainte] spre casă. Pe el, cel cu lacrimile șiroinde și gura țipătoare, îl duce de-o mână, și-n cealaltă ține motorul, tricicleta verde cu care zglobiul voia s-o apuce pe străzi necunoscute, deși i se spusese că se grăbesc ca să pregătească cina. „Șa vrut ioooo!!!!”, „Vorbesc tine nici-o-da-tă!” și „Rea mai din lumeeee!!!” sunt replicile care se aud din gura celui mic, nedormit de prânz. Cine-ar crede, văzând acest scenariu, că același copil de 2 ani și aproape 7 luni o alintase în aceeași zi pe mama lui cu apelativul „Bita meaaa! Bita meaaa!”?

Așa-i când ești mamă: ești și cea mai iubită și cea mai rea din lume în aceeași zi. Știu pentru că eu sunt mama din poveste...

trio tomnatic