...
astăzi, în prag aniversar, am dat timpul înapoi cu zece ani [da, chiar atât a trecut de la terminarea liceului!] datorită vizitei lui Sherlock și a Dianei. am scotocit după album și-am râs la amintirea multor pățanii din adolescență. am împărțit cu ei o mare [pentru că era plină de mult acumulatul dor] povceașcă după-amiazică și m-am bucurat [nemărturisit] încă o dată că am așa prieteni neprețuiți... în liniștea nopții, am recitit cuvintele așternute de Sherlock la finele Lazărului. întotdeauna a știut că pună miez în doar câteva rânduri. zece ani mai târziu nu pot să constat decât că... nimic nu s-a schimbat. încă „joc teatru foarte bine...”