mama și tata, nu lupul

...

Recunosc că, spre deosebire de alte cărți, le-am răsfoit [online] cu o mai mare doză de scepticism și le-am comandat cu oareșce strângere de inimă. Oare ce lecții avea să desprindă George din aceste cărți destul de neobișnuite cu lupul? Și totuși, copilul nostru de trei ani a dovedit mai multă deschidere decât am avut eu fler și mai multe zile la rând le-a cerut citite și răscitite. Partea preferată e la ambele finalul, când lupul fanfaron își primește răsplata, găsindu-și naș în aparentul brotăcel sau castravecior murat, care iese din tipar și nu-i răspunde lingușitor sau temător, asemenea celorlalte personaje. 

Ulterior am citit și acest articol și am înțeles mai multe despre Mario Ramos și mesajul pe care vrea să-l transmită prin cărțile lui.

Concluzia mea? Nu-s deloc de speriat, ci de lecturat!