dialoguri cu George

...

[refrenul săptămânii, pe care-l cântă mai ales când vine să-l iubească pe Teo]

G. [el]: - Are mama doi băieți, are mama doi băieți, are mama doi băieți... Unu mare, Geoge. Unu mic, Toto...

[acum două zile, plimbându-ne pe strada noastră]

G. [el]: - Maaamiii, ite! Apusul...

G. [eu]: - Daaa, mami! Soarele se duce la culcare.

G. [el]: - Naaaaaniiii buuun!

[astăzi, la prânz, după ce, întorcându-ne acasă, am găsit spart ghiveciul ceramic în care am pus crizantemele primite de la mama de ziua mea]

G. [el]: - Mami, pare ție rău?

G. [eu]: - Da, mami. Îmi pare rău că s-a spart ghiveciul. A bătut vântul tare și l-a zburat de pe măsuța din balcon...

G. [el]: - Mami, tu tristă?

G. [eu]: - Am fost puțin, la început. Dar stai liniștit. Era doar un obiect. O să cumpere tati altul.

[pe seară, pe când mă pregăteam să-l adorm pe Teo]

G. [el]: - Mulți ani fericiți, mulți ani fericiți, mulți ani fericiți...

G. [eu]: - Cui îi cânți La mulți ani!, mami?

G. [el]: - Ție!

G. [eu]: - Păi au trecut toate zilele mele...

G. [el]: - Nu! Este!

G. [eu]: - Când, mami?

G. [el]: - Apun!*

*[apun = acum]

recomandare de carte: „Un fiu”

...

      Am găsit cartea întâmplător pe libris.ro în urmă cu câteva luni și mi-a rămas gândul la ea, în primul rând datorită desenului de pe copertă și apoi datorită promisiunii că e un soi de Micul Prinț. L-am rugat pe Dar să mi-o dăruiască de ziua mea, și-a ajuns un pic înainte, împreună cu alte câteva cotoare minunate pentru copii. De citit, am citit-o într-un weekend, doar în răgazurile de alăptat. [Se pare că pentru mine nașterea lui Teo coincide și cu reînceperea unei perioade prielnice lecturii - am avut câteva luni în care-am tot hoinărit/început/reluat diverse cărți, fiind parcă mereu în căutare de un negăsit și de negăsit ceva.]

      Cum mi s-a părut povestea lui Guille? Înduioșătoare. Cred că în ceea ce mă privește e cel mai definitoriu cuvânt. Cum să nu te înduioșeze maturitatea de gândire și purtare [rămânând totuși copil, cu întrebările Micului Prinț și cu dorința de a deveni Mary Poppins parte din ființa lui] a unui băiețel care trăiește doar cu tatăl lui pentru că mama, stewardesă, e, aparent, plecată pentru o perioadă de jumătate de an la lucru în Dubai? Cum să nu verși măcar câteva lacrimi față în față cu sinceritatea desenelor pe care acesta le ducea Mariei, consiliera școlară care, la cererea învățătoarei băiatului, încearcă să afle ce se află dedesuptul vârfului aisbergului?

       O poveste care printre contur în capitole scurte, întregindu-se din patru perspective: a lui Guille, a lui Manuel [tatăl băiatului], a Soniei [învățătoarea] și a Mariei [consiliera]. Gândul meu și lecția de viață desprinsă? Copiii sunt salvarea părinților lor!

O recomand cu dragă inimă!

mult mai mult decât cromoterapie

...

revăd fotografiile [cele câteva sute]. sunt minunate! în acest Florar am trăit o lungă și îmbucurătoare reîntoarcere acasă și în copilărie. mi-am dat seama încă o dată că, oriunde voi pleca, acolo-mi sunt rădăcinile și le voi păstra mereu în suflet. [grădina e în sufletul meu, mărul e în sufletul meu, ei sunt în sufletul meu. pentru totdeauna...]

cromoterapia a venit la pachet și cu o oareșce maturizare. faptul că lumea se schimbă atât de mult, ne urnește să luptăm cu mai multă determinare pentru viața noastră și a copiilor noștri. să nu neglijăm și să nu întinăm darurile lui Dumnezeu...

3 generații

28

 ...

Odată cu trecerea timpului, realizez că încep să-mi percep altfel aniversările. Nu-mi mai doresc lucruri materiale, cadouri. În această privință, am de toate... Acum îmi doresc mai mult să fiu, decât să am. Îmi doresc să devin. O mamă mai bună, o soție mai bună, o fiică mai bună, o soră mai bună, o noră mai bună, o cumnată mai bună, o nepoată mai bună, o fină mai bună, o prietenă mai bună, o verișoară mai bună, o vecină mai bună, o cunoștință mai bună, o creștină mai bună... Un om mai bun. Mai bun azi decât ieri.

Darul lui 28 a fost faptul că am sărbătorit, după patru ani de absență, împreună cu dragii mei dragi. George a fost tare fericit întreaga zi [„gia mama mia”] și s-a bucurat mult să sufle în lumânări de câteva ori. Și da, am mâncat din tortul meu de ciocolată, cu albuș și vanilie. Să mă ierți, dragă Teo...

27+365

...

suntem ca apa unui pârâu de munte, care curge peste nenumărate pietre. nimic nu rămâne la fel, deși aparent nimic nu se schimbă. azi, în prag aniversar, simt că, deși sunt oarecum aceeași, bucurându-mă de foarte multe lucruri mici care mă înconjoară, multe s-au schimbat. nu pot să mă prefac că nu văd că lumea nu va mai fi niciodată ce-a fost [sau, mai bine zis, ce-mi imaginam eu că ar fi]. nu pot să nu-mi pun anumite întrebări, nu pot să nu mă frământ gândindu-mă la viitor [la viitorul apropiat, nu la un moment îndepărtat]. totul se întâmplă cu o viteză uluitoare. poate că timpul chiar nu mai are răbdare...

Toto, cumințenia casei

...

              Dragă Și Mai Micule Dar,

         La fel ca fratelui tău, îți priește mult șederea la bunici și aerul tare care bate dinspre munte. Faptul că am petrecut împreună mult mai mult timp în natură se vede foarte bine și în creșterea ta. Ești din ce în ce mai bucălat și, prin urmare, drăgălit întreaga ziulică. Pe de altă parte, toți ai casei te-au botezat amărâtul [mie nu-mi convine să aud asta și mereu le spun] pentru că, fiindcă ești cuminte, iar eu neavând încotro [în momentele când ceilalți sunt ocupați cu treburile lor], te las timp de câteva minute de câteva ori pe zi să stai singur și să studiezi diverse imagini deosebite din valiza noastră călătoare cu cărți ilustrate.
             Ești tare dulce și nemaipomenit de drag când râzi în hohote atunci când te gâdil, iar ceea ce te supără momentan sunt doar durerile de gingii. Toate se întâmplă repede în cazul tău, și se pare că și cu familia Didi e la fel. Om vedea cât de curând o să și iasă la lumină primul colț alb. Până atunci, masăm cu Gengigel [gen-gigel, cum ne amuzăm să pronunțăm încă de când era George mic] și folosim leacul Laalaa drept alinare...

                                                                        

                                                            Te iubim cu toții, puiule drag! Să crești frumos în continuare...

                                                                                                                       lângă tine, mami

           

mama și tata, nu lupul

...

Recunosc că, spre deosebire de alte cărți, le-am răsfoit [online] cu o mai mare doză de scepticism și le-am comandat cu oareșce strângere de inimă. Oare ce lecții avea să desprindă George din aceste cărți destul de neobișnuite cu lupul? Și totuși, copilul nostru de trei ani a dovedit mai multă deschidere decât am avut eu fler și mai multe zile la rând le-a cerut citite și răscitite. Partea preferată e la ambele finalul, când lupul fanfaron își primește răsplata, găsindu-și naș în aparentul brotăcel sau castravecior murat, care iese din tipar și nu-i răspunde lingușitor sau temător, asemenea celorlalte personaje. 

Ulterior am citit și acest articol și am înțeles mai multe despre Mario Ramos și mesajul pe care vrea să-l transmită prin cărțile lui.

Concluzia mea? Nu-s deloc de speriat, ci de lecturat!

Micul Dar, prințul cel mare

...

     

               Dragă Micule Dar,

        Dac-ar fi să te rezum în doar câteva cuvinte acum, acelea ar fi o replică de-a ta de zilele trecute: „Pace mie țara asta!”, vrând să spui că-ți place la țară, la bunici. Oh, și cum să nu-ți placă, înconjurat de bine și de iubire, liber să zburzi întreaga ziulică prin natură? Aici alergi în voie, și nu te-am mai auzit plângându-te că nu ai aer...

       Ciciana, Onuț, Buuu și Buni gravitează în jurul nostru [și mai ales al tău și al lui Teo] ca niște cadâne, încercând care mai de care să ne intre în voie și să ne răsfețe. Ciciana a acceptat să-și împartă camera cu tine, iar noaptea îți contemplă ore în șir somnul cel dulce [însă uneori dimineața mi se plânge că nici nu dă să se culce, c-un picior de-al tău înapoi trează-o aduce]. Ziua coboară în curte cu tomurile după ea, la cerere specială și de nerefuzat. Și-a căpătat numele de „Ciii-Oața” pentru momentele în care se zăvorăște de nevoie pentru a învăța sau a da meditații. Onuț se joacă destul de mult cu tine [„pician” - prinselea, de-a v-ați ascunselea, cu lego, cu roaba], deși în multe rânduri trebuie să-i atrag atenția să nu te mai necăjească [nici nu plec de lângă voi, că te aud strigând: „laaaasă-l!” - adică să te lase să faci un anumit lucru sau să te lase în pace]. Buuu e tot o bucurie după cele zece ore de zidărit, când se întoarce acasă și ne găsește acolo. E rupt de oboseală, și, cu toate astea, dă ture cu roaba, vă plimbă prin grădină, te ia cu el să-ți explice una-alta. Buni, draga de ea, ne răsfață cu „titite” [clătite pentru că știa că ai fost dezamăgit că nouă nu ne-au ieșit ultima oară], gogoși, pâinici de casă și alte bunătăți, de care eu nu prea am timp acasă. Aaaa, și mai e și muma, care a împlinit chiar azi 71 de ani, venind să ne bucure cu un castron de scoverzi calde. Îi ești și ei tare drag, cu replicile neaoșe pe care-ai început să le dai și se tot minunează de tine.

        Eu și tati? Noi te privim și suntem recunoscători că ai parte de atâta libertate. Însă, desigur, te atenționăm la nevoie pentru că e tare ușor să-ți iei nasul la purtare când ești în centrul atenției. Ai doar 3 ani și o lună, dar știi tot. Știi prea bine când greșești, poate de aceea te și revolți când ești pus la punct. Noi te iubim și vom rămâne fermi în stabilirea regulilor, ca să crești frumos și armonios și să ții minte că ești prinț, ceea ce nu-ți dă dreptul să fii și pisoi. Știm că știi, nu trebuie să-ți tot reamintim.

Cu nespus drag, alături,

mami

tresăriri

...

tresar. mă trezesc brusc și nu știu unde mă aflu. am uitat pentru o secundă dacă sunt lângă Micul Dar sau lângă Și Mai Micul Dar. nu mai știu nici ce moment al zilei e sau pentru cât timp am dormit. zeci de întrebări mi se perindă prin minte în răgazul dintre tresărire și săritul din pat. apoi îmi revin. recunosc casa. îmi amintesc pe care dintre ei l-am adormit ultima oară și-mi reiau traiectoria. nu trec nici câteva secunde și sunt chemată. 

figurinele lui Ștrămpănel

...

Stând pe lângă Teo, Ștrămpănel s-a pus pe modelat figurine din plastilina primită de George de ziua lui și pe care am adus-o la bunici [am venit cu aproape toată casa după noi] pentru ca să se joace cu Tâlvana. Ne-a uimit pe toți drăgălășenia animalelor create de mâinile despre care credeam că nu mai știu altceva în afară de butonat telefonul... Cele din fotografiile de mai sus sunt preferatele mele.