...
Dragă Și Mai Micule Dar,
Iată că a venit timpul ca mami să-ți scrie și ție! Am trecut prin oareșce emoții vara asta, nădăjduind să fie totul bine, și-am aflat despre existența ta [oficială] într-o zi care m-a determinat să-i pun numele micii planete unde crești B167. Ce mai întâmplare...! Frățiorul tău mai mare a avut parte de B168, iar tu ți-ai luat locul la rând.
De câteva zile am început să simt că te miști, semn că ești destul de mare [și ar trebui să fie așa, doar suntem la jumătatea drumului până la a face cunoștință], iar George se amuză și, chipurile, te imită ghiduș cum dai din piciorușe. Mă bucură și faptul că am depășit lunga perioadă în care, după ce începeam să mănânc [pentru că mi se făcea tare foame], îmi era rău de la aproape orice.
Îți mărturisesc că mi-aș fi dorit să nu mai fie nevoie să redevin o vizitatoare a saloanelor albe, care-și poartă pijamalele roz în ghiozdan și apoi se așază cuminte pe pat, cu o carte în mână, așteptând [uneori îndelung] să primească o pungă de globule roșii pentru resuscitarea doamnei Moglob... Mi-aș fi dorit, dar am învățat să accept că nu o să fie așa. Nici acum, nici în cazul oricărei alte sarcini. E parte din crucea mea, și-o voi purta! Ceea ce-mi doresc este să fii bine, să fim bine amândoi, să fim bine cu toții. Momentele grele au și ele rostul de a ne întări, de a ne aduce mai aproape unii de ceilalți, dar și de Doamne-Doamne...
E mare curiozitatea în ceea ce te privește [cum s-a întâmplat și cu George], dar important e că nu sunt panicată de situație [cum am fost întrebată deja de câteva ori] și nici nu am început să mă gândesc prea mult la modul în care va decurge nașterea ta... Pășesc doar cu mici planuri de rearanjare a cuibului, la care mă ajută și frățiorul tău.
De câteva zile am început să simt că te miști, semn că ești destul de mare [și ar trebui să fie așa, doar suntem la jumătatea drumului până la a face cunoștință], iar George se amuză și, chipurile, te imită ghiduș cum dai din piciorușe. Mă bucură și faptul că am depășit lunga perioadă în care, după ce începeam să mănânc [pentru că mi se făcea tare foame], îmi era rău de la aproape orice.
Îți mărturisesc că mi-aș fi dorit să nu mai fie nevoie să redevin o vizitatoare a saloanelor albe, care-și poartă pijamalele roz în ghiozdan și apoi se așază cuminte pe pat, cu o carte în mână, așteptând [uneori îndelung] să primească o pungă de globule roșii pentru resuscitarea doamnei Moglob... Mi-aș fi dorit, dar am învățat să accept că nu o să fie așa. Nici acum, nici în cazul oricărei alte sarcini. E parte din crucea mea, și-o voi purta! Ceea ce-mi doresc este să fii bine, să fim bine amândoi, să fim bine cu toții. Momentele grele au și ele rostul de a ne întări, de a ne aduce mai aproape unii de ceilalți, dar și de Doamne-Doamne...
E mare curiozitatea în ceea ce te privește [cum s-a întâmplat și cu George], dar important e că nu sunt panicată de situație [cum am fost întrebată deja de câteva ori] și nici nu am început să mă gândesc prea mult la modul în care va decurge nașterea ta... Pășesc doar cu mici planuri de rearanjare a cuibului, la care mă ajută și frățiorul tău.
Cu dragoste,
purtătoarea planetei tale, mami