joi, 12 septembrie 2019

Micul Dar la perioada „nu, i-u!”



...

             
                         Dragă Micule Dar,

           Mă surprinde trecerea timpului... Iată c-am ajuns la o nouă scrisoare lunară pentru tine! Te privesc și-mi spun în gând [uneori și lui Dar sau celor dragi] că acum îmi pari cel mai drag dintotdeauna și te iubesc din ce în ce mai mult. Zâmbetul tău larg și bucuria ta senină sunt cele mai de preț daruri ale zilei, indiferent de cât de obișnuit sau neobișnuit decurge ea.
               Acum ai căpătat, sau vrei să-ți însușești, o oarecare independență și să faci tu anumite lucruri. Te încalți și te descalți singur, te speli singur pe mâini [vrei și pe dinți la fel, dar trebuie să intervin cu tot felul de scenarii ca să te conving să mă lași să te ajut], chipurile mergi singur la oliță [și ne zici țanțoș „paaa!” din sufragerie - ca peste câteva secunde să mă chemi să-ți aprind becul], apoi vrei să tragi tu apa, cu celebra replică „nu, i-u!”, să te speli două minute pe mâini și-apoi să fugi cu ele ude. Într-o seară am rămas amândoi fără cuvinte când ai strâns singur, fără a te fi rugat, tot de pe masă. Dar venise la bucătărie să-mi povestească ceva și eram concentrați la discuție, iar tu ai adus pe rând farfurii, tacâmuri, șervețele și șervete, chemându-ne mulțumit să ne arăți isprava. La întrebarea: „Cine a făcut asta?”, ai răspuns voios: „i-u!”. Bineînțeles că sunt destule momente când acest „i-u” trebuie oprit pentru că vrei să faci lucruri care te pot pune în pericol: să scoți tu o tavă din cuptor, să calci o cămașă în locul meu, să te cațeri cine-știe-unde, și câte altele! Știu că e important să primești mereu explicații, și ești tare drăgălaș când întrebi: „Daaa?” sau „Aaa, daaa?” sau „Nuuu?”.
       Călătoria în Leandria [Grecia] a fost o experiență diferită și plină de noi experiențe, mai cu seamă pentru tine. Ți-a plăcut mult să te joci în nisip [bănuiam că așa are să fie], dar ai îndrăgit și apa mării, iar colacul Oac ne-a fost de mare folos. Voiai să stai câteva minute pe broscuță, apoi să te iau eu în brațe; chiuiai de bucurie când simțeai apa venindu-ți până la nivelul gâtului și când dansam pe ritmul valurilor. Croaziera în jurul muntelui Athos te-a făcut să iubești mai mult cupolele, și-ai și învățat să zici „popo” referindu-te la ele. În drumul de întoarcere ai fost neașteptat de cuminte, curios să descoperi alături de noi încă o cupolă, și-ncă una, și-ncă una... Acum nu mai construiești simple parcări pentru mașinuțe, ci cupole unde vin multe mașinuțe. 
          Preferințele culinare din ultima vreme: măslinele, castraveții și ouăle. Dacă avem ceva ornat cu măsline, ai grijă să le culegi frumușel pe toate, și la fel se întâmplă și cu o salată unde se află castraveți. Apoi, dac-ar fi numai după tine, ai mânca zilnic ouă. Când te întreb ce-ai vrea să-ți dau, răspunzi simplu: „ou!”, și m-am obișnuit cu balada matinală a oului [încerc, desigur, să diversific, servindu-ți-l când fiert, când ochi, când paparadă].
          La capitolul polisemie, „uș” e cuvântul campion. „Uș” sau, mai rar, „ușă” înseamnă pentru tine ușă, poartă, capac, nasture, fermoar, capsă, adică tot ce deschide sau închide ceva. Mi se par în continuare foarte amuzante similitudinile pe care le faci.
           Dragul de cărți ți-a fost bine însămânțat, le cauți și le alegi singur pe cele din care vrei să citim [în orice moment al zilei], ceea ce reprezintă, bineînțeles, o mare bucurie pentru noi pentru că știm cât de important este acest lucru pentru dezvoltarea ta.
            Îngerule drag și luminos, te iubim!
alături, mami