...
Sunt fericită. Nările-mi sunt impregnate de miros de sânziene. Tot Acasă-al nostru e-mpânzit de mireasma lor... Și nu, nu [mai] visez cu ochii închiși, așa cum am făcut zile, săptămâni la rând amintindu-mi de acei ani în care alergam pe câmpuri [uneori desculță, alteori cu cizmele de gumă pentru că fusese furtună] ca s-adun un braț de flori din care să împletim apoi o cruce. [În satul părinților mei se păstrează obiceiul ca în ziua dinaintea sărbătorii Sânzienelor fiecare gospodar să facă o cruce din sânziene, adăugând în mijloc frunze de nuc, trandafiri, crini sau alte flori pe care le mai găsește prin curte, cruce pe care o agață apoi în poartă. E așa frumos a doua zi, mergând la biserică, să le admiri! Țin minte că mereu făceam un clasament, să vedem care-i mai pe placul nostru.] Nu mai visez pentru că azi, întorcându-ne de la Cebza, am adunat un braț considerabil de sânziene de pe marginea drumului. Ploile-au contribuit la înflorirea lor - erau atât, atât de multe! Dac-aș fi putut, aș fi stat acolo printre ele ore... Bucuria a fost, oricum, mare!
Din vaza plină simt adierea proaspătă a câmpului și-I sunt recunoscătoare lui Doamne Doamne că mi-a redat o fărâmă mult dorită de copilărie...
Din vaza plină simt adierea proaspătă a câmpului și-I sunt recunoscătoare lui Doamne Doamne că mi-a redat o fărâmă mult dorită de copilărie...
Din cartea „Călătorie printre ierburi și lumină” a Iuliei Iordan am aflat și de baia de sânziene, care m-a înseninat și m-a odihnit după zile obositoare de răceală...