foto: © Șandreea
...
Copilul râde:
„Înțelepciunea și iubirea mea e jocul!”
(Lucian Blaga)
O dimineață obișnuită de luni, în care eu mă trezesc somnoroasă. Cineva mic mă caută alături, îi e foame. După câteva minute, e mulțumit; se oprește și îmi zâmbește cu cel mai sincer și curat zâmbet pe care l-am văzut vreodată. Începe o nouă zi alături de el, Micul nostru Dar. În jocul de-a mami-mă-schimbă-îmi-dă-Laalaa-ne-jucăm-îmi-citește-îmi-dă-papa-bun-fac-nani-mă-scoate-la-plimbare-și-iar-de-la-capăt, îmi spune că mă iubește fără niciun cuvânt. Doar cu o privire, o mângâiere sau un gângurit. Îi vorbesc și râde. Râde senin, râde curat, râde de foarte multe ori în timpul zilei. Se bucură din orice! Se bucură și ne bucură și pe noi. Ne face să uităm de unele griji, de gânduri, de tot ce ne distrage de la simplitate. Ne reamintește să vedem lucrurile mici: vântul, foșnetul frunzelor arămite de pe alei, păsările în zbor, cerul și norii... Frumusețea lumii încape, pe de-a-ntrengul, în râsul unui copil!