...
Acum ar fi trebuit să dorm. Asta îmi promit de fiecare dată când Micul Dar nu face nani de dimineața devreme până seara târziu și simt cum, inevitabil, mi se închid ochii. Când mi se dă dreptul la somn, uit. Imposibil să nu găsesc câte ceva de făcut și, de multe ori, se întâmplă să mă pun în pat cu puțin timp înainte să se trezească și să ceară Laalaalimo. [El e freș, eu preș.] Apoi îmi surâde puțin, pune mânuța lui fină pe mâna mea și gata. Uit de toate. Azi sunt opt săptămâni. Au trecut repede, dar totodată într-un altfel de ritm. Acum Gândăcelul s-a dolofănit și a devenit Ursulețul Gângurel. Bea multă Laalaa, îi place să se alinte dormind în brațe [din când în când, mai surâde ștrengărește - ca nu cumva să fie luat de acolo], dansează zilnic pe cântecelele de la Tralala, și, mai nou, când e liniștit, scoate sunete care mai de care mai voioase. Îng! Ghe!