foto: © Claudia Tănăsescu
...
De aproape o lună de zile încoace m-am luptat cu un maldăr de haine și am crezut că nu se mai termină. Întâi a fost teancul cu hăinuțe primite de Micul Dar, pe care am zis că le spăl toate [chiar dacă unele îi vor fi bune abia peste câteva luni]. Zis și făcut! După aceea au aterizat pe canapea în camera mică, în așteptarea răgazului în care să le calc, să le sortez și le pun bine. Zis și nemaifăcut! Lor li s-au adăugat, pe rând, așternuturi, fețe de masă, prosoape, haine deschise sau haine închise la culoare, căci, dacă eu nu reușeam să calc, de murdărit altele tot se murdăreau. Nici nu apucam să pun câteva la loc, că mai aduceam o mașină de pe uscător. Zile întregi, zile la rând - de am crezut că nu se va mai termina... Uneori seara, freș-preș de oboseală, îmi venea să plâng privindu-le, dar, în loc de asta, izbucneam în râs. Dacă depresie postpartum nu, asta a fost, în schimb, o lungă depresie postparty...