foto: © Claudia Tănăsescu
...
Legendă: Domnișorul cu papion e Micul Dar. George adică. Ursul e Buuffi, tovarășul meu de somn de vreo douăzeci de ani încoace.
Toată lumea întreabă: cum e? Ei bine, e greu. Uneori dureros [curios lucru: eu nu m-am gândit deloc la durere înainte; câteodată chiar e mai bine să fii în necunoștință de cauză!]. Cu nemâncate, cu nedormite, cu servit Laalaa în miez de zi ori noapte. Cu cearcăne, cu amânări, cu lăsat deoparte orice altceva când se cere. Cu folosit o singură mână la mâncat, căutat una-alta, inclusiv scrijestat... Răsplata pentru toate astea? Mică-mică, dar, paradoxal, incredibil de maaaare. Nemăsurată, neprețuită. Mi se pare fascinant câtă iubire poate răscoli un ghemotoc în toți oamenii mari din familia și din jurul lui! Părinții noștri parcă au întinerit [oare retrăiesc prin el momentele în care-am fost și noi așa?], mătușicile s-au transformat în înghețate [chipurile, se topesc în fiecare zi de doru-i], Ștrămpănel întreabă sfios de el, iar Dar mi-a mărturisit zilele trecute că s-a îndrăgostit de astă mică minune a noastră. Eu? Eu abia încep să conștientizez că viața mi se întregește, că inima mi se lărgește prin el. E parte din mine, parte din noi, din amândoi... Nu, nu mă mai doare nimic!