...
De când cu noul job full-time [cu disponibilitate 24/24], timpul meu e timpul lui, și multe s-au schimbat. Funcționez în reprize de oboseală alternată cu energie de lucru pe ceas. Uneori dimineața, după câteva ore de Laalaa și după schimbat scutec de vreo două-trei ori, mă caută Ene pe la gene tot așa cum o cere și el pe Laalaa când îi e foame [și asta se întâmplă în mare parte din timpul în care e treaz]. De adoarme, țop! Uit de somn, îl amân; fug dintr-o cameră într-alta să strâng, să mă spăl și să mă îmbrac, și apoi să îmbuc ceva. Asta dacă mai apuc - câteodată somnicul îi e atât de plăpând încât se trezește în câteva minute. Crescendo de Laalaa, știu că mă vrea lângă el. Las totul baltă [săptămâna trecută mi-a luat două zile până să reușesc să-mi tai unghiile, iar prânzul a fost după-amiazic de-a binelea și poate mâncat în decurs de două-trei ore], nimic nu o înlocuiește. Instantaneu, ca prin minune, plânsul de Miorlau se potolește și el redevine Gândăcelul care-mi surâde ca un hoțoman când îi spun că nu am plecat nicăieri și că nu are de ce să fie nerăbdător. Momentan nu e deloc interesat de jucării; se uită în schimb foarte curios, cu ochișorii mari, când e plimbat prin casă. Tot ce vrea e să i se acorde atenție și e fericit dacă o are pe Laalaa...