25

...

„Peste douășcinci de ani o să fii și tu ca mine...”. Mama m-a născut la douășcinci de ani fără vreo două săptămâni. Eu pe Micul Dar la douășcinci de ani fără o lună și câteva zile. Nu a fost nicio matematică la mijloc, ci, pur și simplu, firul vieții.

Un sfert de veac. Prima aniversare de mămică. Dacă ar fi să scriu despre prima parte a zilei, ar ieși un crâmpei de fraze melodramatice, în care aș povesti cum am tot căutat rețete de tort la Jamila, ca apoi să-mi dau seama că nu am mixer și, prin urmare, nu-l pot face. Despre cum m-am întristat că mi se părea o banală zi normală, în care mi-am petrecut momentele libere cu cotidiana muncă sisifică de dereticare prin casă. Despre cum aproape m-a apucat plânsul gândindu-mă cât de greu e să nu poți să-ți împarți bucuria aniversară având oamenii dragi alături. A doua parte ar părea însă ruptă din altă poveste, din aceea care aduce un final fericit. Făt-Frumos-Piele-și-Os, întors acasă, n-a putut s-o vadă tristă pe a lui Ileana Osânzeana, așa că a chemat întăriri. Invitați care au venit cu voie bună și îmbrățișări, mixer și cântar - pentru reușita viitoarelor prăjituri. Apoi a ajuns și prietena noastră diamantină - cu margaretele donate pe drum, dar zâmbind laaarg. De atât e nevoie: de o mână de oameni care să-ți umple inima și totul se schimbă! 

Pies: Mulțumesc vouă, celor care mi-ați fost alături de departe prin urări frumoase, fie ele scrise sau rostite!