...
Majoritatea dintre cei care ne cunosc tind să se lase influențați de aparențe și să vadă doar faptul că suntem foarte diferite [ceea ce e foarte adevărat!]. Puțini cunosc ceea ce ne aseamănă. În fapt, sunt destule - doar am crescut împreună și suntem surori! Deși avem temperamente situate aproape la antipozi, în gândire suntem cam pe aceeași lungime de undă. Nu trebuie să fim în aceeași cameră ca să știm ce ar crede cealaltă despre o anumită situație. O cunoaștem, intuim...
De când am plecat din Sibiu, au fost puține, mai degrabă rarisime, momentele în care chiar am apucat să mai povestim ca altădată și să petrecem timp valoros împreună. Am ajuns iarăși la vorba alor noștri, pe care ne-o spuneau când eram mici și ne certam pentru diverse micutisme - am ajuns să ne ducem dorul...
Abia sub pretextul lui Acasă am convins-o să ne viziteze. Șantierul nu va fi gata, așa cum speram, dar știu că va fi înțelegătoare și nu-mi va reproșa [sau?] dezordinea pentru care am cicălit-o dintotdeauna, dezordine pe care acum trebuie s-o mai rabd pentru că nu toate se rezolvă cât ai bate din palme. Oare ne vom regăsi copilăria împreună?