...
Acasă avea pereții goi când l-am cumpărat. Ce-i drept, erau noi și luminoși și nu a fost nevoie de nicio luptă titanică de reparații, îndreptări și pansări din partea noastră. Primele care-au sosit aici au fost cele două covoare neprețuite țesute în urmă cu câteva zeci de ani de muma și bine păstrate în lada de la țară [slavă Domnului că nu s-a încumetat nimeni să i le fure!]; în funcție de ele a prins viață mare parte din cromatică. Fotoliul galben de aur [ai noștri se sperie când aud de asemenea culori] și noptiera galben sulf din dormitor au fost primele alese să se potrivească cu azuriul primit în dar. Micul Prinț și-a găsit și el loc pe perete, așteaptă polițele galben nasture de aur să-i întregească colțișorul. Sera cu cei șapte cactuși am mutat-o, aici am adus alți doi prieteni țepoși în ghivece albastru de chiciură și roz pal. Covorașul alb pufos l-am luat mai în glumă, mai în serios, iar apoi au urmat alte piese albe - dintre care cea mai recentă e încăpătoarea etajeră Billy. Pătuțul așteaptă cuminte să fie înșurubat pentru viitorul locatar, la fel și mini aplicele galbene luate de la casa cu multe lumini din apropiere. Azi tocmai ce-am găsit un pendul pictat cu margarete care să îmbrace frumos becul, e minunat cum se rânduiesc toate! De fapt, nu voiam neapărat să scriu despre toate astea, ci despre perdea. Nu știu cum am putut, dar am dormit mai bine de o lună jumătate fără perdea. Miercuri seara am ales-o, joi noaptea am pus-o pe inele [asta după aflarea algoritmului de simetrie de către domnul Perfect-simplu]. Apoi ne-am uitat, uimiți, unul la celălalt și-am râs. Ne simțeam în alt loc! Unul nu doar mai luminos și mai primitor, ci și unul ocrotit, ferit de privirile stradale. E-adevărat că acum nu mai pot vedea frunzele orhideei dansând în bătaia lunii dacă se întâmplă să mă trezesc și să nu mai pot adormi prea repede, dar e mai bine așa. Mai călduros, mai Acasă...