...
Făt-Frumos-Piele-și-Os și-a lăsat calul alb și a zburat înspre zări de obicei ploioase, dar care acum, găzduindu-l, pare-se că sunt chiar însoroase. A plecat înainte ca Ileana Osânzeana să apuce să-i scrie scrisoarea, iar acum aceasta tânjește zi de zi la câteva minute în care simțămintele inimii să i le poată împărtăși. „Timpul nu e tic, distanța nu e loc, tăcerea-i mângâiere...” - așa-i răspunde el de dincolo de țări. Mai rabdă, mai așteaptă. Dorul nu fuge nicicând de la noi, că e pace, că-i război...