...
mi se întâmplă uneori să descopăr că și cutia virtuală e aducătoare de bucurie. ca dovadă, tocmai ce am găsit un gând bun primit acum patru zile de la un om diamantin:
„Omenirea este un amestec ciudat de sori și pietre de o varietate atât de infinită încât nu mai știm unde un om încetează să mai fie piatră și devine soare. Nu știm nici măcar dacă sorii au fost creați pentru nevoia pietrelor de a fi încălzite sau pietrele pentru nevoia sorilor de a răspândi căldură. Știm numai că, sori ori pietre, suntem cu toții fără rost în lume de îndată ce rămânem unii fără ceilalți.”
(Panait Istrati)